Tinitusul sau acufena – Ce este și de ce apare?

Reprezintă un zgomot care se poate auzi în urechi sau „în cap“, de un individ, într-o anumită situație.

Ce este Tinitusul sau acufena?

În mod obiectiv, zgomotul poate să fie de frecvența joasă, de fond (că o fâsâiala), sau poate fi de frecvența înalta: că un fluierat, că țiuitul unui greiere. Intensitatea acestor zgomote este diferită. Uneori, o banală acufena reprezintă o problema deosebită. În alte situații, intensitatea zgomotului poate fi acceptabilă — îl putem auzi, chiar dacă este permanent, doar când este liniște totală: în pat, înainte de culcare, atunci când suntem singuri, într-o camera închisă, fără zgomote de fond. Altfel, discuțiile celor din jur, radioul, televizorul sau calculatorul pot masca acufena, care de fapt există, dar nu o auzim.

De asemenea, pot există acufene permanente și acufene intermitențe. De obicei, întâlnim o acufena intermitentă după anumite traume sonore, de regulă la muncitorii din construcții, care lucrează cu picamere, la cei care lucrează cu explozibili și nu-și protejează urechile corespunzător la detonarea încărcăturii explozive, sau la profesioniștii din armata sau poliție, care fac trageri cu armele din dotare. Și tinerii pot să aibă aceste acufene, după ce merg în discoteci sau în cluburi – de obicei, după zgomote puternice, care durează mai mult de câteva ore încontinuu. În discoteci ne supunem auzul la 110-120 de decibeli, un nivel de zgomot ce corespunde cu cel al motoarelor de avion turate la maximum. De altfel, majoritatea DJ-ilor au probleme cu auzul, tocmai din cauza volumului muzicii! Atenție și la „modă“ din rândul tinerilor, de a ascultă muzică la căștile iPod-urilor sau ale Music Playerelor, dată la maximum – acestea afectează auzul, uneori iremediabil!

Trebuie să se știe că toate traumele sonore, care apar la peste 75-80 de decibeli, pot provoca scăderea auzului sau apariția unei acufene care este de regulă înalta (că un țiuit), care rămâne permanent și este de obicei bilaterală. La început, acufenele sunt intermitențe, dar dacă persoană în cauza persistă în mediul respectiv, pot ajunge permanente!

Acufenele intermitențe se pot instala și după o stare de enervare, când este posibil să apară o fluctuație de tensiune arterială (hipertensiune), dar și pe fondul unei tensiuni arteriale scăzute, când suntem nemâncați, obosiți și avem hipoglicemie. În aceste cazuri, tiuiturile din urechi trec rapid dacă mâncăm, dacă ne hidratăm corespunzător, iar tensiunea și glicemia revin la valorile normale.

Bolile care provoaca zgomote

Acufenele pot fi cauzate și de unele afecțiuni ale urechii interne?

De obicei, atunci când din discuțiile cu pacienții nu depistăm o trauma sonoră sau un fond hipertensiv, putem suspectă o cauza mai gravă a producerii tinitusului. Astfel, poate fi afectat nervul auditiv, respectiv celulă nervoasă receptoare din urechea internă, chiar din cauza traumelor sonore repetate, despre care vorbeam.

O altă cauza poate fi otoscleroză (creștere osoasă anormală localizată în urechea medie) — o afecțiune genetică foarte frecvența, care se manifestă de regulă unilateral, mai ales la femeile tinere, de 20-40 de ani. Otoscleroză apare că urmare a unei osificari la nivelul scăriței din urechea internă și, practic, tot lanțul osicular ciocan-scăriță-nicovală se blochează. Timpanul este bun, la fel și nervul auditiv, dar apare osificarea (că o bătătură), care nu mai permite mișcarea acestora. Pentru că nu mai vibrează timpanul, boală se manifestă prin hipoacuzie, iar pentru că se fac acolo tot felul de depozite de calciu, se manifestă prin acufene – o fâsâiala puternică în ureche. Otoscleroză trebuie investigată, pentru că este o boală evolutivă care nu are tratament medicamentos, ci doar chirurgical sau se face o protezare auditivă. Proteză crește capacitatea de auz și maschează zgomotul de fond și se scapă astfel de ea. Însă pacienta trebuie să știe că poate fi moștenită și de urmășii săi. O altă cauza poate fi o formățiune tumorală, numită neurinom de nerv acustic- tumoră benignă care crește într-un loc foarte periculos, respectiv în conductul auditiv intern, unde nu sunt decât nervi. De aceea, pacienții care suferă de această boală au de obicei amețeli mari și hipoacuzie. Această tumoră are un ritm de creștere foarte lent și, la început, da doar țiuituri deranjante. Din fericire, se poate opera, astfel încât să nu afecteze iremediabil auzul.

Boala Meniere poate da și ea acufene extrem de supărătoare. De obicei se manifestă prin hipoacuzie – se creează o mare presiune în urechea internă, astfel încât structurile lichidiene din urechea bolnavă afectează atât cohleea, adică auzul, cât și partea vestibulară și atunci se distruge întreagă structura a urechii medii și interne și astfel apar crize de amețeală puternică, cu zgomote în ureche, cu greață, cu vărsături, de nu se mai ține omul pe picioare! Și această este o boală evolutivă, periculoasă, care duce la cofoză, care înseamnă pierdere totală de auz, și la imposibilitatea să mai stăm în picioare, din cauza pierderii totale a echilibrului.

Pe lângă această, mai există o serie de tumori periculoase pe nervul auditiv, din ureche până în creier, care se manifestă în faza de debut printr-un țiuit în ureche. Pe absolut tot parcursul nervului auditiv pot să existe, în anumite locuri, diverse patologii.

Atenție, când țiuitul urechilor apare în mod repetat pe un fond de nervozitate mare, poate fi vorba de un sindrom de hipertensiune intracraniană (deci, o stare de pericol!) și trebuie că persoană în cauza să consulte un medic specialist, pentru a avea la îndemână medicamente cu ajutorul cărora să se calmeze, altfel poate face un accident vascular cerebral! Chiar și scleroză multiplă afectează parțial nervul auditiv, iar primul semn al acestei afecțiuni poate fi un tinitus! Pe lângă patologia de nerv auditiv, mai există și o patologie vasculară care poate cauza tinitus. Hipertensiunea, hipotensiunea, tensiunea oscilantă — orice variație de presiune sanguină poate să dea temporar acufene, care pot să treacă de la sine, cu ajutor medicamentos sau alimentar.

Și ateroamele (depunerile de plăci de aterom din interiorul vaselor sanguine) pot da zgomote în urechi. Un blocaj pe o arteră mare (carotidă internă, externă sau comună) poate crea un flux crescut în zona respectivă, iar pentru că sângele va circulă mult mai repede și cu flux mai puternic pe o parte față de cealaltă, se simte că o acufena din cauza presiunii din urechea respectivă.

Spondilozele sunt la fel de des incriminate în apariția tinitusului. La aplecarea și la diverse mișcări de rotire ale capului, pacientul poate avea amețeli ușoare și țiuit în urechi. De vină sunt arterele vertebrale, prin care sângele nu mai circulă bine din cauza blocajului muscular la nivel cervical, care exercită astfel o compresie asupra lor, ceea ce se numește insuficientă vertebro-bazilară. Circulația sanguină posterioară este afectată, nu este egală presiunea sanguină din ramură stânga cu cea din ramură dreapta și există un flux mai scăzut pe o anumită parte, care poate să dea instabilități (nu neapărat amețeală cu vertij) și acufene.

Tot aici trebuie să vorbim și despre anevrisme, care sunt dilatatii congenitale ale vaselor de sânge. La un moment dat, pe fondul unor factori favorizanți, peretele acestora se slăbește, dilatația se mărește și apare o vâjâială puternică în urechea din partea în care este anevrismul.

Așadar, acufena poate să ne avertizeze din timp despre o afecțiune potențial gravă, de aceea trebuie luată în considerație dacă este permanentă sau se agravează. Totuși, chiar și o ureche înfundată cu un dop de ceară poate să dea țiuit și o senzație de presiune mare în ureche. Același lucru se întâmplă și în cazul unei otite. Deci, nu trebuie să ne speriem că numai bolile cele mai grave dau acufene.

Având atâtea presupuse cauze, este simplu să faceți o diagnosticare corectă?

Pentru orice afecțiune din sfera ORL putem face investigații de mare acuratețe. Dacă suspectăm afectarea nervului auditiv, facem o audiogramă tonală.

În conceptul medicinii moderne, tinitusul nu mai aparține zonei receptoare, urechii interne. Specialiștii occidentali sunt de părere că el se conștientizează când ajunge pe scoarță cerebrală, în aria temporală. RMN-urile funcționale (care nu există încă în România) au arătat că, atunci când cineva are un tinitus, se aprind toate „beculețele“ pe scoarță cerebrală, la nivelul proiecțiilor temporale, în dreptul urechilor! De fapt, acolo este un zgomot permanent, care enervează și stimulează toți neuronii din zona respectivă.

Putem avea un auz normal, dar să fie prezent un țiuit permanent, care deranjează auzul. De fapt, dacă facem o audiogramă tonală, noi auzim, dar nu înțelegem cuvintele, pentru că există o hiperexcitabilitate corticală în zona respectivă. Iar tonul acela, care poate fi înalt (sub formă unui țiuit) sau gros (că un vâjâit), deranjează toate celulele din zona, induce o hiperexcitabilitate generală, cu focare permanente, ceea ce pentru creier reprezintă un disconfort cumplit. „Dezordinea“ nu este numai locală sau vasculară, ci se manifestă în tot capul, deranjează, apar lipsa de concentrare, nervozitatea excesivă, insomnia și o mulțime de alte lucruri care pot să strice întreagă funcționalitate a organismului. Patologia vasculară se poate vedea pe eco-doppler, pe angio-RMN (un RMN care vede circulăția vasculară). Computerul tomograf nu arată vasele de sânge. Omul cu țiuit în urechi și în cap este, până la urmă, un om disperat că nu scapă de această problema…

Contează tipul zgomotului auzit, va orientează în diagnosticare?

Uneori da, alteori nu. De fapt, singură diferențiere care se poate face pe baza zgomotului auzit de pacient ne poate îndrepta spre o cauza posibilă din două, respectiv putem ști dacă este vorba de un tinitus pe fond vascular, deoarece în acest caz nu se aude acel zgomot înalt, că un țiuit, un bazait, o zbârnâială, un șuierat, ci există un galgait intermitent, cu aceeași frecvența că a pulsului sanguin, cauzat de circulația deficitară

Care sunt complicațiile acufenelor?

Tinitusul poate afecta semnificativ calitatea vieții. Neobișnuiți cu aceste sunete, apărute brusc, pacienții sunt de regulă obosiți, stresați, au insomnii, au probleme legate de concentrare și memorare și deseori ajung la depresii, anxietate și stări de iritabilitate. Un banal bâzâit poate fi foarte deranjant, mai ales dacă este permanent și la frecvente înalte.

Tratament

 

Ce tratament poate sa ne scape de aceste nesuferite zgomote?

Tratamentul se recomandă în funcție de etiologie, de cauza declanșării acufenelor. În primul rând, noi trebuie să eliminăm cauzele periculoase ale acufenelor: tumorile, accidentele vasculare, stenozele periculoase, anevrismele, tot felul de boli neurologice, pentru că acufenele sunt primele semne ale unor boli neurologice, cum ar fi scleroză multiplă. Dacă este vorba de tumori, trebuie consultat un medic neurochirurg și se fac investigații suplimentare pentru rezolvarea cauzei respective. Dacă este o cauza vasculară, se va face un consult cardiovascular și se vor urmă tratamentele adecvate (de exemplu, în cazul plăcilor de aterom care stenozeaza complet carotidele și sunt foarte periculoase, acestea trebuie operate!). Dacă suspectăm o cauza neurologică, pacientul va fi îndrumat către un specialist neurolog. În cazul bolii Meniere, se fac aplicații cu gentamicină în urechea internă sau se da o medicație care distruge efectiv urechea internă și auzul, dar măcar omul nu mai amețește și rămâne cu cealaltă ureche perfectă. În unele cazuri, mai ușoare, se fac alte tratamente, pe baza de medicamente calmante, care pot să scadă această presiune endolimfatica deosebită din urechea internă.

Consiliere psihologică și terapie comportamentală

 

Dacă nu există nicio cauza gravă și constatăm că este doar o acufena funcțională, atunci putem administra un tratament pentru a inhibă hiperexcitabilitatea corticala. Mai ales dacă pacientul este tânăr, îi dăm un vasodilatator cerebral și îi recomandăm repaos auditiv, fără zgomote puternice, fără muzică în căști, cu liniște, somn, pentru refacerea nervilor și a vascularizatiei, vitaminele B1 și B6, care sunt foarte bune neurotrofice și vasodilatatoare care deschid vasele (ginkgo biloba și altele asemenea). Neurologul și otologul pot să indice un astfel de tratament, cu vitaminele B și cu calmante. Dacă nu merge nici acest tratament, trebuie făcută mascarea zgomotelor-fantomă cu ceva calmant. Și această se poate face doar prin meloterapie: trebuie să ascultăm în surdină o muzică relaxantă, la un volum acceptabil, astfel încât să mascăm zgomotul dat de tinitus, să dormim cu televizorul sau cu radioul pornite (programate să se oprească după un interval în care considerăm că putem adormi). Dacă nici unul din aceste tratamente ușoare nu are efect, se pot recomandă medicamente calmante, care să inhibe această hiperexcitabilitate. Este vorba despre anxiolitice, care scad nervozitatea, excitabilitatea, medicamente care se recomandă și în epilepsie – o afecțiune ce se manifestă tot printr-o hiperexcitabilitate a unei zone, deci să nu ne sperie când primim asemenea medicamente. Dar, în primul rând trebuie încercată rezolvarea fără medicamente.

„Trucul“ cu muzică sau televizorul trebuie aplicat permanent, sau doar un timp limitat? – Depinde de pacient. Dacă el simte (după o săptămâna sau două) că poate să doarmă și nu-și mai aude acufena, poate să renunțe la televizor. Dacă nu, rămâne cu televizorul programat să se închidă singur. Fiecare își adaptează toate aceste sfaturi la situația personală. Dacă este o persoană foarte anxioasă, nervoasă, care peste toată anxietatea să mai are și un țiuit în ureche, atunci neapărat trebuie și consiliere psihologică, cu terapie comportamentală, care în aceste cazuri da rezultate foarte bune.

Cât durează tratamentul, în cazul unei cauze obiective, din sfera ORL?

Pentru bolile acute ale urechii (otite, tulburări de trauma sonoră etc), țiuitul trebuie să treacă de la sine într-o săptămâna, două. Dacă nu trece, se fac tratamente de una-două luni. Dacă există o boală cronică, în cazul vârstnicilor, sau la cei la care țiuitul este pe fond vascular și este deja corticalizat, se fac tratamente de până la șase luni sau chiar un an, după care se scad dozele și se încearcă un tratament alternativ – acupunctură, hipnoză, ginkgo biloba, suplimente alimentare cu zinc, lipoflavonoide, complexul de vitamine B. Dar, la început se face un tratament de stabilizare, până când pacientul se simte mai bine. Medicamentele pot fi schimbate în cursul tratamentului. De obicei, pentru că au o reactivitate slabă a vaselor cerebrale, persoanele în vârstă iau medicamente antihipertensive, care sunt și vasodilatatoare, așa că ei au un tratament permanent care, după părerea mea, ar trebui să se facă în jur de 2-3 luni pe an, când se simt mai rău sau când au tensiune oscilantă. Dar altfel, nu trebuie urmat un tratament permanent! Preferăm să le dăm meloterapie, discuri speciale, sfaturi utile și îi învățăm să devină propriul controlor al acestor sunete, să-și găsească singur trucuri care să-i facă să uite de ele.

Tinitusul poate să apară și la persoanele în vârstă, pe fondul slăbirii auzului?

La persoanele în vârstă întâlnim presbiacuzia cu presbivestibulia de vârstă – o hipoacuzie fiziologică, normală, în care nervul pur și simplu se sclerozează și determina apariția unei hipoacuzii pe frecventele înalte. Adică bătrânii aud, dar nu înțeleg clar tot ce se vorbește în jurul lor. Au frecventele bune pe tonurile joase, corespunzătoare vocalelor A, E, I, O, U și au frecventele proaste pe R, S, T, T. Tot datorită vârstei pot să apară și acufenele, care, de fapt, sunt cauzate atât de funcționarea deficitară a nervului auditiv, cât și de afectarea sistemului vascular, care determina o irigare proastă, cu apariția hipoacuziei și a acufenei. Se tratează în acest caz cu medicamente vasodilatatoare care să deschidă vasele, să se irige mai bine toată partea centrală — nu numai nervul auditiv, ci mai ales cortexul. Trebuie să se înțeleagă bine că problema, la persoanele de vârstă a treia, nu este strict locală, ci totul se corticalizeaza și de aceea trebuie să recomandăm vasodilatatoare și calmante, că să-i ajutăm să adoarmă și să nu mai bage în seama zgomotele-fantomă, să nu le conștientizeze, să le bage în subconștient și atunci scapă de ele – nu le mai aud, nu le mai percep, chiar dacă ele nu dispar în totalitate.

Se poate preveni tinitusul?

Da, cel puțîn acufenele de origine nervoasă și vasculară, mai ales dacă știm că avem un grad de hipoacuzie. Sunt mulți oameni care moștenesc din familie o sensibilitate a nervului acustic, nu au un auz perfect. Aud bine, sunt tineri, dar nu au un auz perfect. Aceia nu trebuie sub nicio formă să stea în zgomot de fond, să frecventeze discoteci închise, ci cel mult unele în aer liber și să stea cât mai departe de boxe, să nu utilizeze căștile, să nu asculte muzică puternică, să prevină zgomotele puternice prin purtarea unor căști de protecție, a antifoanelor, care se fac personalizat, prin luare de mulaj și care se poartă sub căștile respective (căștile fac numai o protecție de maximum 15-20 de decibeli). Cei care știu că au o sensibilitate, că li se înfundă urechile ușor și le țiuie după zgomote puternice, în niciun caz să nu se expună frecvent la acest lucru. Tot preventiv, tinerii care lucrează într-un mediu cu zgomot puternic (baruri, cluburi, discoteci etc.) trebuie să-și facă audiograme, măcar din șase în șase luni. Dacă au deja o hipoacuzie, trebuie să-și schimbe urgent locul de muncă.

Există persoane care au hipoacuzii și fac acufene când au examene sau tot felul de termene limita. Ei bine, emoția și stresul scad auzul și intensifica acufenele. În perioadele de examene pot urmă un tratament special de prevenție, care măcar să stopeze manifestările în limitele existente, să nu avanseze, să nu scadă auzul și să nu crească acufena. Se recomandă tratamente cu vitamine, minerale și plante, care ajută foarte mult in perioadele de criză. Eu le recomand și vârstnicilor astfel de tratamente, primăvară și toamna.

„Un organism sănătos este camera de oaspeţi a sufletului, un organism bolnav, o închisoare.”

O mai bună îngrijire a sănătății este misiunea noastră

Număr de telefon

0756 920 920

Luni - Marți: 8:00 - 17:30

Joi: 8:00 - 17:30

Sâmbătă: 8:00 - 14:30