Sindromul de apnee în somn obstructiv (SASO) – Ce este și de ce apare?

Sindromul de Apnee în Somn Obstructiv (SASO) este o condiţie medicală frecventă, însă puţin diagnosticată în ciuda unor consecinţe potenţiale serioase. Apare atât la adulţi, cât şi la copii.

Ce este SASO?

Apneea în somn se caracterizată prin pauze respiratorii în timpul somnului care se repetă frecvent. Pauzele pot fi cu oprirea respiraţiei (apnee) sau doar cu micşorarea fluxului de aer (hipopnee). La adult, apneea este definită ca oprirea respiraţiei cu durata de cel puţin 10 secunde. Cu fiecare apnee sau hipopnee, nivelul de oxigen din sânge scade brusc. În consecinţă, creierul primeşte un semnal care trezeşte persoana din somn şi respiraţia se reia, de cele mai multe ori cu zgomot. Deoarece aceste evenimente se pot produce de sute de ori pe noapte, somnul este foarte fragmentat şi de proastă calitate. În general, aceste persoane nu sunt conştiente de aceste treziri pe durata somnului, ci se plâng că sunt foarte somnolente în timpul zilei.

Cea mai frecventă formă de apnee în somn este cea obstructivă. În perioada de veghe şi în mod normal în timpul somnului, muşchii de la nivelul gâtului menţin deschise căile aeriene superioare şi astfel, aerul intră în plămâni. În SASO, musculatura gâtului şi a limbii se relaxează excesiv în timpul somnului, ceea ce duce la închiderea căilor aeriene superioare, în ciuda efortului respirator.

Tratamentul SASO este indicat în următoarele condiții:

Măsuri igienodietetice: corectarea greutății corporale, evitarea consumului de alcool, sedative și hipnotice, normalizarea somnului și modificarea poziției corpului în timpul somnului;

Tratamentul ORL al afecțiunilor descoperite, ce au rol major în SASO vor fi rezolvate prin înlăturarea pe cât se va putea a cauzelor majore obstructive.- exemplu –tratamente medicamentoase pentru rinite cronice hipertrofice,rinite alergice dependențe de picături vasoconstrictoare, rinosinuzite cronice, faringite, laringite cronice cu boală de reflux, precum și tratamente de mică chirurgie intervențională cu sau fără radiofrecvență – intervenții la nivelul septului nazal, mucotomii, turbinectomii, adenoidectomii, uvulo-veloplastii,etc.

Tratamentul specific

  • CPAP – insuflarea prin fosele nazale, de aer cu presiune, prin intermediul unei interfețe (masca nasala sau facială) etanșă cuplată la un aparat cu rol de compresor. Presiunea cu care se introduce aerul trebuie să fie suficient de mare pentru a putea preveni obstrucția faringiană și a induce suprimarea apneilor. La pacienții cu insuficientă respiratorie, dependenți de oxigen, circuitul dispozitivelor pemite și administrarea de oxigen.
  • Tratament protetic– avansarea temporară a mandibulei sau a limbii pe perioada somnului folosind ortezele orale constituie o metodă adecvată de a menține un pasaj aerian superior favorabil. onform datelor furnizate de Academia Americană de Otolaringologie, aproximativ 45% din adulții normali sunt ronhopati ocazionali și 25% din aceștia dezvoltă episoade de apnee în somn (oprirea respirației pentru câteva secunde/zeci de secunde).

În lumea civilizată, ronhopatia cronică a devenit o problema socială cu costuri materiale enorme pentru societate, implicând atât individul ronhopat cât și perechea să maritală. Oboseală și somolenta din timpul zilei, incapacitatea de a genera maximă performanță la locul de muncă, cefaleea, HTA, somnolență la volan, apariția tensiunilor în cuplu, sunt numai câteva din problemele generate de această afecțiune.

Ronhopatia cronică poate fi ameliorată prin renunțarea la alcool, sedative sau mese copioase seară, înainte de culcare. Scăderea în greutate și modificarea poziției de somn sunt alte gesturi necesare diminuării simptomatologiei. Complianța pentru aceste măsuri este scăzută, în condițiile în care ele nu au o viza curativă ci numai paleativă.

 

Tratamentul chirurgical al ronhopatiei cronice

(+/- apnee în somn) presupune abordul palatului moale prin mai multe metode:

  • Uvulopalatofaringoplastia (UPPP): excizarea parțială a uvulei, a excesului tisular al palatului moale și excizarea sau reducerea de volum a amigdalelor palatine. A fost introdusă în practică pentru prima dată de către Fujita, în 1970.
  • Uvulopalatoplastia asistată cu radiofrecvență (RAUP): este similară uvulopalatoplastiei asistată laser (LAUP); se excizeaza numai o parte din uvulă și excesul tisular al palatului moale.
  •  REDUCEREA VOLUMETRICĂ DE ȚESUT CU RADIOFRECVENȚă (RFTVR) – cea mai nouă modalitate de rezolvare a acestei patologii – este o metodă minim invazivă ce presupune aplicații de energie cu radiofrecvență în 5 puncte (metodă unipolară) sau 3 puncte (metodă bipolară) în țesutul submucos al palatului moale. După o perioada de 6-8 săptămâni leziunea va fi în totalitate resorbită, reducând volumul tisular. Anestezia este locală. Utilizăm la noi în clinică, pentru această intervenție,unul dintre cele mai performanțe aparate de radiofrecvență – SURGITRON 4.0DUAL RF/90 IEC-cu piese de mâna mono- și bipolare.

Rezultatele apar după cca 4 săptămâni, în primele zile după intervenție ronhopatia se poate agrava datorită reacției inflamatorii de la nivelul țesuturilor afectate. În cazul unor rezultate nesatisfăcătoare manevră se poate repetă la o distanță de 4 săptămâni, până la un maxim de 4 ședințe de RFTVR .

Ce spun cercetatorii?

 

Sudiile efectuate la Stanford University Medical Center (NB Powell, RW Riley, RJ Troell, MB Blumen, C Guilleminault, CHEST, 1998, 113:1163-1174) au arătat că în mod curent deglutiția și vorbirea nu sunt afectate postoperator. Durerea locală este de scurtă durata și poate fi controlată medicamentos (28% din cazuri au necesitat tratament analgezic). Apariția edemului în unele cazuri nu a compromis respirația și a cedat după 24-48 de ore. Nu au fost raportate alte efecte adverse. Scăderea simptomatologiei a fost semnificativă în 77% din cazuri.

Rezultatele sunt asemănătoare cu cele ale unui studiu mulți- clinic European care a girat metodă cu o rată de succes de 86,7% (W Hohenhorst, P Van De Heyning, Europe ENT, Oct. 1999). Autorii au concluzionat de asemenea că rezultatul benefic al metodei depinde și de numărul leziunilor aplicate în decursul fiecărui tratament.

În unele cazuri, pentru tratamentul ronhopatiei cronice este nevoie de aplicații cu radiofrecvență și la nivelul amigdalei linguale, pilierilor posteriori sau a cornetelor inferioare. Aceste aplicații se pot realiza în aceeași ședința cu RFTVR. RFTVR a amigdalei linguale / baza de limba: rezultatele studiilor efectuate arată o scădere de volum a limbii de până la 17% (Stanford University Medical Center, Otolaryngology, Head and Neck Surgery, May Issue, 1999).

În urmă studiilor efectuate pe loturi mari de pacienți s-a ajuns la concluzia că manevrele de RFTVR sunt nedureroase în cazul utilizării corecte a accesoriilor. Secretul evitării durerii este de a păstra intactă linia membranei mucoase. Printre complicațiile minore se numără și hiperemia palatului timp de 4- 6 zile. O decolorare alb-gălbuie, asemănătoare unei ulcerații poate să apară în jurul leziunii și dispare în 2 săptămâni după intervenție.

„Un organism sănătos este camera de oaspeţi a sufletului, un organism bolnav, o închisoare.”

O mai bună îngrijire a sănătății este misiunea noastră

Număr de telefon

0756 920 920

Luni - Marți: 8:00 - 17:30

Joi: 8:00 - 17:30

Sâmbătă: 8:00 - 14:30